DEJA-VU – O clipa in alta lume
Scris de Luciana pe January 25, 2009
Incep sa scriu si am impresia ca am mai facut-o odata candva, exact in acelasi mod. Chiar si cuvantul „deja-vu“ imi suna foarte cunoscut. Nu pot sa explic sentimentul. Parca l-am mai trait o data de fapt. Parca stiu ca trebuia sa se intample asta, si totusi… de ce nu am stiut pana in momentul acesta? Ciudat, nu? Imi vin niste imagini in minte, cu ceea ce fac acum. E ca si cum as retrai ceea ce de fapt inca nu s-a intamplat. Unde ma aflu acum: trecut, prezent sau… viitor?
* * *
Paramnezia sau „deja-vu“ este un termen introdus de cercetatorul francez Emile Boirac in cartea sa, „L’avenir des sciences psychiques“ (Viitorul stiintelor psihice) si este cunoscut ca acea senzatie ca am mai trait un anumit moment din viata noastra.
Teorii despre deja-vu sunt multe: de la anomalie neurologica, retrairea unor episoade din viata anterioara, amintirea viselor, dezechilibru chimic, la teoria hologramei sau la procesarea duala. Si acestea sunt doar cateva exemple. Exista si teorii care sustin ca oamenii trec printr-o perioada ciclica si, astfel, ce s-a intamplat in trecut, se va intampla si in viitor, din 5.000 in 5.000 de ani.
In momentul cand avem un deja-vu, spunem repede „am un deja-vu!“, dupa care parca suntem hipnotizati de acel moment pentru cateva secunde bune, traim in acel loc, incercam sa intelegem ce se intampla de fapt si parca mai rau ne ameteste aceasta intamplare. Multora dintre noi ne pare fascinant acest moment. Pe de alta parte, multi il vad ca pe ceva terifiant. Cert este ca nimeni nu stie exact ce este. Dar exista anumiti cercetatori care, de-a lungul anilor, au incercat sa gaseasca o definitie a acestui unic concept.
- In secolul XIX, o teorie sugera ca una din emisferele cerebrale primeste informatii o fractiune de secunda mai devreme decat cealalta emisfera. Astfel, in 1895, cercetatorul englez Frederic W. H. Myers sustinea ca Subconstientul nostru inregistreaza informatii mai devreme decat Constientul. Asta ar fi fost una din explicatiile fenomenului de deja-vu.
- In 1963, Robert Efron a venit cu teoria procesarii duale (sau a imaginii intarziate), teorie in care ne demonstreaza cum lobul temporal al emisferei stangi a creierului primeste informatii pe atat de multe canale simultan, incat ar fi posibil ca acestea sa dea nastere la acest fenomen de deja-vu.
- Psihiatrul olandez Hermon Sno spune ca fenomenul de deja-vu apare in momentul in care un detaliu minor din situatia in care ne aflam (un peisaj, un miros, un sunet etc) este similar cu o ramasita a unei amintiri din trecutul nostru, ceea ce face creierul nostru sa creeze o intreaga imagine legata de acel detaliu.
- Alan Brown si Eliyabeth Marsh au reusit sa elaboreze teoria telefonului celular (atentia distributiva), prin care se presupune ca de fiecare data cand suntem distrasi de o anumita actiune, reusim totusi sa fim constienti de tot ceea ce se intampla in planurile secundare, chiar daca nu inregistram constient acele lucruri. Cand ne intoarcem la ceea ce faceam inainte sa fim distrasi intr-o anumita directie, tot ceea ce ne inconjoara ne pare mult mai familiar, chiar daca nu ar trebui.
Doar… deja-vu?
Vazand ca termenul „deja-vu“ este asociat in mod gresit cu ideea de reincarnare sau epilepsia lobului temporal, Arthur Funkhouser, psiholog de origine elvetiana, a identificat, in urma unor cercetari amanuntite in acest domeniu, trei tipuri de „deja-vu“: deja vecu (deja trait), deja senti (deja simtit) si deja visite (deja vizitat). Senzatiile de deja vecu tin de cele cinci simturi, sunt mai des intalnite in intervalul de varsta 15-25 de ani si, chiar daca sunt declansate de un loc sau de un eveniment banal, vor fi retinute multi ani dupa aceea. Senzatia de deja senti este strict legata de mentalul nostru si nu exista premonitii legate de momentul in care aceasta va aparea. De altfel, mintea noastra nu mai pastreaza in memorie detalii privitoare la acest eveniment. In anul 1889, dr. John Hughlings Jackson a asociat aceasta senzatie cu epilepsia psihomotorie, in urma studierii unui pacient suferind de aceasta boala. Cat despre deja visite, aceasta este o experienta in care o persoana viziteaza un loc nou, care i se pare familiar. Deja visite poate fi explicat in mai multe modalitati. Una din ele ar fi cum ca persoana respectiva a citit despre locul respectiv si in timp a uitat. A doua ar fi reincarnarea, iar o a treia posibilitate ar fi experientele din afara corpului fizic (out of body), in care se presupune ca o persoana ar fi capabila sa calatoreasca, cum s-ar zice, „cu mintea“, lasand corpul la o parte.
Am senzatia ca, in ciuda multor teorii despre care am amintit mai sus, v-am mai spus despre deja-vu o data, asa ca… ma opresc aici, ca sa analizez mai bine situatia…
Curiozitati
Carl Gustav Jung a avut o experienta interesanta de deja-vu, in prima sa calatorie spre Africa. Admirand peisajul prin geamul trenului in care se afla, acesta a simtit cum este transpus in lumea copilariei sale, cinci mii de ani mai devreme. Acest pasaj este descris in cartea sa, „Memories, Dreams, Reflections“, ca „recunoasterea cunoasterii imemorabile“.
Amygdala este regiunea creierului care este cea mai activa atunci cand manifestam sentimente de teama si anxietate. Are forma unei alune si joaca un rol central in ceea ce priveste emotiile. Daca aceasta regiune nu proceseaza corect amintirile, creierul nu are „aroma corecta“ a prezentului.
Din punct de vedere stiintific, fenomenul de deja-vu pare sa fie strans legat de memorie. Astfel, lobii frontali fac legatura cu viitorul, cei temporali cu trecutul, iar sistemul limbic are de-a face cu prezentul.
se spune inconstient, nu subconstient
INCONȘTIÉNT Activitate psihică a omului de care el nu-și dă seama, totalitate a fenomenelor psihice care scapă conștiinței. [Pr.: -ști-ent] – Din fr. inconscient (după conștient).
SUBCONȘTIÉNT, s.n. Treaptă a conștiinței care cuprinde idei și impresii pe care le-am avut odată prezente în minte, dar care, nemaifiind în centrul atenției, rămân confuze, până la o revenire în sfera conștiinței clare. – Din sub + conștient.