PICATURA DE PLOAIE
Scris de Luciana pe January 27, 2009

Ploua. Pentru multi e o zi trista, mohorata, in care nici soarele nu-si mai face aparitia pe cer, desi el e mereu acolo. Pentru mine e o zi normala de joi, in care ma duc la serviciu, cu acelasi tramvai, numarul 35. Ma urc la aceeasi usa, ma indrept spre acelasi loc, ca in fiecare dimineata. Astazi nu se vede prea bine prin geam, deoarece picaturile de apa de ploaie l-au impanzit cu plansul lor. Dar eu ma uit… si ascult Paula Cole.
Si tot uitandu-ma la picaturile de ploaie ce curg pe geamul aburind, imi dau seama ca si noi, oamenii, suntem ca niste picaturi… de apa de ploaie. Si fixez o picatura. Si Paula canta (I’m a grain of sand becoming a pearl). Si acum eu sunt acea picatura. Si multe alte picaturi trec in graba pe langa mine. Curg la vale, catre oceanul de apa, care este de fapt viata insasi. Si cresc. Mai vine cate o picatura mica si se uneste cu mine. Si iar cresc.
Ma uit la altele din jurul meu. Vin langa mine, se opresc, se uita la mine, se unesc cu mine pentru o clipa, iar apoi isi dau drumul si coboara insetate catre ocean. Toate in directii diferite. Unele din ele se mai intalnesc jos, formand curcubeie luminoase. Cu cat cresc, cu atat incep sa stralucesc mai tare si devin mai clara, mai pura. Se poate vedea prin mine. Sunt mai mare decat celelalte picaturi. M-am unit cu mai multe picaturi decat altele.
Si ma mai uit o data in jurul meu. Si vad ca cele care au coborat au lasat dare de apa, minuscule… (When I get there I will see myself) Dar acum vin din ce in ce mai multe picaturi… si eu ma tin din ce in ce mai greu… atarn… Ma mai uit o data, zambesc si… ma las in voia sortii… cad… ma sparg… in jos… in apa… ocean… viata… dar urmele mele sunt mult mai mari decat ale celorlalte… pentru ca am tinut si alte picaturi de mana… (Hang in ther baby, I’m the grain of sand… becoming the pearl)
Superb! Absolut superb! Daca ti-as spune ca si eu am observat ceea ce ai descris tu aici ar fi prea ciudat?
nu… de ce sa fie ciudat? e natural