Pierd viata
Scris de Petru pe October 20, 2009
Printr-o fisura la inceput imposibil de detectat se scurg acum sub o imensa presiune viata, amintiri, situatii, revelatii, iar fisura exista acolo dintr-un singur motiv: nu sunt prezent.
A fost nevoie de o armata de oameni sa ma bata la cap si de o scanteie la ora 3 dimineata pentru a ma face sa constientizez cate am pierdut in cei 25 de ani petrecuti intr-o nepasare totala fata de mine si de momentele prin care am avut privilegiul sa trec.
Spune-mi ceva astazi, dar sa nu ai pretentia ca maine sa stiu vreun detaliu, chiar daca am fost sau nu de acord cu tine. Prezinta-mi un amic de-al tau, dar sa nu-ti treaca prin gand ca peste doua saptamani sa-mi amintesc de el. Am uitat revelatia pe care am avut-o pe WC in drumul spre caietul de pe birou pentru a o nota. Nici acum, dupa mai bine de 6 luni, nu-mi amintesc ceva legat de ea decat ca a fost una monumentala.
Am realizat ca am pierdut o parte din viata mea si mi-e teama ca a fost una extrem de importanta. Am uitat detalii, situatii si persoane, cele mai multe au trecut neobservate. Amicii si prietenii stiu ca imi mut atentia instantaneu de pe cineva sau ceva care si-a pierdut farmecul in ochii mei catre altceva sau altcineva care a reusit sa para interesant chiar si pentru o secunda. Problema este ca nu revin de unde am plecat, indiferent cate as avea de invatat de acolo mai departe.
Cu o lacrima in colt de ochi am realizat in aceasta dimineata ca am trait degeaba o importanta parte a vietii mele. Imi cer iertare de la persoanele pe care le-am ignorat, pe care le-am uitat, pe care nu le-am bagat in seama. Imi cer iertare de la cei care au vrut sa ma invete ceva, dar care s-au izbit de un zid rece al inexistentei si imi pare rau ca am trecut prin asta.
Multumesc celor care vor fi alaturi de mine in dificila misiune de a fi prezent.
Ganduri - forme de energie
Lasa macar unul