Întâmplator.eu

Scris de Petru pe January 29, 2009

Am trăit o bună bucată de viaţă în ignoranţă, acceptând întâmplările apărute pe parcurs ÅŸi profitând de efectele celor benefice, fără să mă întreb dacă există ceva mai mult dincolo de ceea ce trăiesc. Pentru mine erau reale doar lucrurile pe care le puteam percepe cu cele 5 simÅ£uri, părinÅ£ii cu care îmi consumam conflictele ÅŸi bucuriile, prietenii, unii aproape la nevoie, alÅ£ii cât mai departe… Până când m-am plictisit.

Nu este nevoie de averi imense pentru ca viaţa să devină plictisitoare prin consumarea tuturor metodelor existente pentru a te distra şi tocmai de aceea m-am plictisit. Optimismul a fost cu mine încă din anii copilăriei si datorită lui am reuşit sa trec peste momentul din 2002, când lumea astrală s-a intersectat cu cea materială în camera mea.

ÃŽntr-o noapte de iulie, pe la ora două, în timp ce mă întorceam de pe o parte pe alta, am zărit la picioarele mele, între pat ÅŸi fereastră, o entitate de aproximativ 1,80 metri, destul de masivă, cu părul ondulat si puÅ£in lung, ce părea să poarte o mantie, entitate care stătea în poziÅ£ie fixă aÅŸteptând, parcă, să o observ. Imediat am fost imobilizat de o forţă invizibilă întins pe partea stângă. Entitatea mi-a venit în spate, lângă genunchi, ÅŸi ÅŸi-a băgat mâna dreapta prin abdomenul meu, care a început să aibă spasme. La scurt timp după, a introdus capul tot prin abdomen urcând spre piept. ÃŽn acest timp, Å£intuit locului respiram sacadat încercand să Å£ip fără să pot emite sunete, să fac o cruce cu limba, având-o paralizată… Nimic nu am reuÅŸit. TotuÅŸi, am avut puterea, ÅŸi nu ÅŸtiu de unde, să mă ridic din pat pentru a aprinde lumina. SimÅ£eam că este unica mea armă. Camera era goală, iar abdomenul mă durea îngrozitor. Până în acea noapte am fost aproape ateu.

Ceea ce părea a fi un incident bizar şi în acelaşi timp izolat, s-a dovedit a fi doar un episod pilot a ceea ce urma să se întâmple. Ajuns la Bucureşti în primul an de facultate, trei luni mai târziu, entitatea şi-a făcut simţită prezenţa nu în viaţa mea, ci a unei colege de apartament. Pentru că iubitul uneia dintre colege (două femei şi eu în două camere) a sosit la ea într-o seară, cealaltă a trebuit să doarmă cu mine în camera mică. Dimineaţă era foarte speriată de ceea ce, se pare, se întâmplase în timpul nopţii. Înspăimântată că patul se zguduia sub noi, a încercat să mă trezească, dar eu eram asemenea unui mort care nu răspunde la chemările rudelor.

Într-un alt episod, aceeaşi colegă de apartament, de această dată în timpul zilei, a observat, în timp ce intra in camera fetelor părăsind balconul, cum un scaun se legăna de pe două picioare, pe celelalte două. La finalul şederii noastre în apartamentul din Drumul Taberei nr. 34, bloc Z6, această colega a rămas singură acasă pentru câteva zile din motiv de sesiune, iar una dintre nopţi îi va rămâne în memorie cât va trăi. În total aveam 6 uşi, iar atunci erau toate deschise. La un moment dat s-au închis una câte una.

Am vizitat un preot, în care am foarte mare încredere, ÅŸi un clarvăzător, care e mai mult decât atât, primind astfel de la ambii acelaÅŸi răspuns: în acea noapte lângă tine a fost „tatăl demonilor”, iar dacă Dumnezeu nu te-ar fi Å£inut practic de o mână, acesta te-ar fi luat extrem de uÅŸor. Ambii au fost uimiÅ£i că am supravieÅ£uit unei asemenea experienÅ£e. Ba mai mult, mi s-a părut una foarte interesantă, care mi-a făcut foarte mult bine.  Acea perioadă m-a determinat să văd totul cu alÅ£i ochi, iar după ÅŸase ani am decis să mă documentez pentru a cunoaÅŸte domeniul cât mai bine, dar despre asta… într-un episod viitor.

Din: Intamplari, Petru
Tags: iad, rau