Întâmplator.eu

Scris de Luciana pe January 25, 2009

Se facea ca asteptam intr-o gara. Aceeasi gara, in acelasi oras, la aceeasi ora. In gara opreste acelasi tren ruginit, coboara aceiasi oameni, cu aceleasi bagaje. Trenul e de fapt un marfar fara geamuri, cu rotile obosite din cauza aceluiasi drum batut zi de zi.

Un barbat carunt, cu ochii albastri, se apropie de mine si-mi sopteste la ureche cu o voce calma: „Stii ca visezi, nu?“. Fac ochii mari si realizez ca, intr-adevar,… chiar visez! Ma uit in jurul meu si simt ca pot face tot ce vreau. Asa ca primul meu impuls este sa ridic mainile si sa zbor. Si zbor! Si ma uit la oameni cum arata de sus, de deasupra norilor. Si vad gara din ce in ce mai mica si pamantul din ce in ce mai rotund. Si rad. Urlu de fericire. E magnific. Apoi deschid ochii si imi vad camera: acelasi pat, cu aceleasi cearceafuri mototolite, acelasi miros al diminetii de primavara…

Nu cred ca exista vreun om care sa nu se fi gandit macar o data la ceea ce a visat. Sa nu se fi intrebat de ce a fost asa de straniu sa-si aduca aminte de un vis cu fel de fel de situatii neobisnuite, ciudate, unele chiar imposibile. Un vis care sa-I ramana in minte toata viata. Ei bine, iata ca astazi m-am documentat si am aflat multe lucruri interesante despre aceasta lume colorata si plina de mister, lucruri care mi-au schimbat putin conceptiile despre acest subiect fascinant.

Despre „eu“ si „sine“

Somnul ocupa o treime din viata noastra, iar 25% din perioada destinata lui este incarcata cu vise. Astfel, dupa un mic calcul, ajungem la concluzia ca un om de 60 de ani a visat, dormind, minimum cinci ani. Visul este la fel de necesar in echilibrul biologic si mental ca si somnul, oxigenul sau o alimentatie sanatoasa.

Este cel mai bun agent de informare asupra starii psihice a celui ce viseaza. Este un revelator al sinelui si al eului. Sinele este cel care sustine existenta noastra psihica de-a lungul vietii, prin acesta adaptandu-ne nu numai la mediul social, ci si la Dumnezeu, cosmos si viata spiritului.

Eul se afla la limita dintre constient si inconstient. Acesta constituie centrul  constiintei, fiind entitatea la care ne referim cand utilizam termenul „eu“ sau „mine“. Cu alte cuvinte, Eul este partea persoanei care este in contact cu realitatea.

Mesajele zeilor

Cu mii de ani in urma visele erau considerate ca facand parte din lumea paranormalului. Ele erau privite ca mesaje de la zei, trimise catre oameni pe timpul noptii, pentru a-i avertiza in privinta dezastrelor sau intamplarilor ce aveau sa urmeze. Egiptenii au fost primii care au incercat sa descifreze visele, intocmind o carte care cuprindea concluziile la care ajunsesera in legatura cu unele simboluri. Ei si-au pastrat visele inscriptionate in hieroglife. Cei care aveau vise colorate sau cu diverse semnificatii erau considerati speciali, ceilalti crezand ca sunt binecuvantati. In Antichitate, conducatorii cetatii mergeau sa doarma in  templu, pentru a afla vointa zeilor inainte de a lua decizii importante.

Maya, mama lui Buddha, inainte ca acesta sa se nasca, a visat un elefant alb si a stiut cine va fi fiul ei.

Vise, viziuni, reverii

Biblia, considerata drept unul dintre cele mai vechi documente existente,  aminteste de mai mult de 700 de ori despre vise si orientarea lor.

In Vechiul Testament gasim relatari care se invart in jurul mesajelor din visele lui Iosif si Daniel, iar Noul Testament spune despre visul lui Iosif, in care i se transmite ca Maria il va naste pe Iisus. Cu toate acestea, in religia ortodoxa explorarea viselor nu este abordata foarte detaliat. Un crestin considera ca, atata vreme cat nu avem sufletul curatat prin post si rugaciune, exista anumite riscuri pe care le poate reprezenta interpretarea viselor.

Oamenii de stiinta afirma ca omul poate trai fara sa doarma, dar nu poate trai fara sa viseze. Déja-vu-ul se afla de asemenea in stransa legatura cu reveria. Ea trebuie sa ne intereseze, deoarece contine ceea ce misticii denumesc viziuni.

Visul ne spune intotdeauna unde ne aflam si ce ar trebui sa facem ca sa ne dezvoltam din punct de vedere spiritual. Atunci cand suntem constienti in timpul somnului, fiind capabili sa ne mentinem constiinta treaza, inseamna ca stim cu adevarat cine suntem, ca am ajuns in profunzimea fiintei noastre. In sanscrita, aceasta stare se numeste Samadhi.

Freud, Jung si interpretarea viselor

Cand doresti sa gasesti semnificatia vreunui vis, prima oara te gandesti la Freud si la renumita sa lucrare, „Interpretarea viselor“. Aici, marele psihanalist sustine ca aprofundarea viselor este calea regala pentru a ajunge la cunoasterea sufletului. In conceptia sa visul poate scoate la iveala anumite amintiri din  perioada copilariei, diferite probleme sau chiar traume. Pe de alta parte, Jung analiza foarte bine circumstantele in care omul visa, aplicand unul din tipurile de analiza – obiectiv sau subiectiv.

El credea ca trebuie sa acordam o mai mare atentie viselor noastre, deoarece acestea sunt de fapt niste mesaje foarte importante. Cu cateva luni inainte de a muri, Jung insusi s-a visat vorbind unei multimi de oameni despre opera sa, acestia acceptand-o, spre deosebire de psihiatri, care nu erau foarte convinsi. Astfel a conceput „Omul si simbolurile sale“, o antologie de eseuri prin care dezvaluie universul Inconstientului si al simbolurilor existente in vise.

In cadrul psihoterapiei, Jung nu impunea pacientului sau o interpretare anume. El considera ca e mult mai important ca oamenii sa-si inteleaga singuri propriile  vise, fara ca ele sa fie analizate de psihanalist. Tot mai multi psihologi sustin teoria lui Jung, aceasta fiind de fapt interpretarea viselor pe care o folosim in prezent. „Ele nu amagesc, nu mint, nu distorsioneaza sau mascheaza… Ele cauta sa exprime ceva necunoscut si neinteles de catre Eu“.

Daca Freud ar fi trait astazi ar fi fost total impotriva acestor idei, el considerand ca oamenii nu sunt capabili sa-si interpreteze propiile vise.

Ma uit la ceas. Este 21:45. Mai bine ma duc la somn. Se spune ca trebuie sa adormim inainte de ora 22:00 sau cel tarziu la ora 22:30, deoarece inainte de miezul noptii pozitia cosmica a Pamantului ofera radiatiile cele mai favorabile

regenerarii si incarcarii sistemului nervos. Cele mai bune ore de somn si de odihna completa sunt intre orele 22:00 si 4:00 dimineata. Asa ca sting lumina, inchid ochii si ma cufund in imaginile colorate din gara mea. Tu-tuuuu!!!

Curiozitati

In padurile ecuatoriale din centrul Malaysiei, departe de civilizatia moderna, exista un trib numit Senoi, marturii despre acesta fiind aduse pentru prima data in 1969 de catre profesorul Kilton Stewart. Oamenii din tribul Senoi nu au cunoscut problemele sociale si timp de mai multe secole au trait intr-o armonie perfecta. Cum reuseau? Desi traiau in cabane de lemn suspendate, dimineata avea loc un ritual neobisnuit: membrii fiecarei familii se adunau la un loc, povestindu-si si analizandu-si visele din timpul noptii. Apoi, toti barbatii se adunau la tohat (conducatorul spiritual al tribului) si-si prezentau visele mai importante. Acesta ii indruma pe fiecare, in functie de ele. Rezultatele erau exceptionale, ca dovada bunastarea din cadrul tribului, ce a durat sute de ani. Regula pe care o puneau in aplicare in ceea ce priveste visele era urmatoarea: „Daca visezi ca te afli in pericol, trebuie sa-l infrunti.“ Si astfel, copiii erau invatati de foarte mici ca trebuie sa se lupte in asa fel incat visul sa se termine cu bine. Ei ajungeau ca in adolescenta sa nu mai aiba cosmaruri. De asemenea, membrii tribului considerau ca trebuie sa-ti faci cat mai multi prieteni in vis, acest lucru fiind logic, avand in vedere faptul ca personajele pe care le visam sunt parte din mintea noastra.

Din pacate, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, acest trib deosebit a fost distrus aproape in totalitate, dupa ce Occidentului i-au fost dezvaluite secretele procedeelor folosite de bastinasi. Cativa urmasi ai lor mai traiesc si astazi, doar ca au ajuns sa nege ca a existat vreodata un asemenea sistem de interpretare a viselor.

Functionarea anormala a unuia din organele corpului nostru activeaza anumite imagini in subconstient, imagini transmise creierului sub forma viselor de tip „alarma“. Hindusii au divizat aceasta categorie de vise in cinci clase: inima, plamani, rinichi, splina, ficat. Astfel, afectiunile inimii pot determina vise cu fantome, cu morti, monstri, foc, sange, incendii.

Afectiunile la nivelul plamanilor sunt revelate prin vise cu lupte, arme, calatorii dificile, plimbari de tip labirint, soldati, oceane sau imposibilitatea miscarii. Daca rinichii ne fac probleme, vom visa ca ne inecam sau ca depunem eforturi intense ca sa inotam, ca suntem prinsi de un torent de apa sau de furtuni. Problemele de la nivelul splinei ne pot provoca vise legate de muzica, sarbatori, dans, certuri sentimentale. Visele in care apar mesele imbelsugate tin de stomac si apar de regula in cazul ulcerelor sau gastritelor. Padurile de nepatruns, muntii, prapastiile, pantele abrupe, iarba, vegetatia in special, ii caracterizeaza pe cei care au afectiuni hepatice.

In fine, cei care au probleme cu circulatia sangelui viseaza adesea ca nu pot alerga intr-o situatie limita.

Din: Luciana, Vise
Tags: eu, freud, interpretareaviselor, jung, reverie, reverii, sine, vis, Vise, viziune, viziuni